Despre matematicieni........

     La dezvoltarea matematicii au contribuit o mulţime de matematicieni din întreaga lume. Dintre cele mai renumite nume putem evidenţia... 

Brook Taylor

 Brook Taylor (n. 18 august 1685 în Edmonton, Anglia - d. 29 decembrie 1731 la Londra) a fost matematician englez ale cărui cele mai notabile contribuţii matematice sunt Teorema Taylor şi Seriile Taylor. Brook Taylor a fost un om talentat, printre altele s-a mai ocupat şi de muzica, pictură şi filosofie.În 1701 intră la Colegiul St. John`s de la Cambridge, unde studiază matematica. În 1712 a fost admis ca membru al Societăţii Regale de la Londra. Doi ani mai târziu devine secretar al acestui înalt for ştiinţific, funcţie pe care o deţine timp de patru ani. Face mai multe vizite în Franţa întâlnind diverşi matematicieni, ca Abraham de Moivre, Johann Bernoulli cu care întreţine o intensă corespondenţă. În 1712 abordează problema seriilor de puteri ale funcţiilor diferenţiabile. În 1715 se ocupă de Metoda diferenţelor finite; astfel creează o nouă ramură a matematicii - calculul diferenţial,seria Taylor, formula Taylor şi teorema Taylor .În anul 1715 – apare lucrarea Methodus incrementorum directa et inversa, capodopera matematică a lui Brook Taylor în care tratează Metoda diferenţelor finite, ecuaţii diferenţiale şi unde, şi, pentru prima oară în istoria matematicii, pune bazele matematice ale studiului cordei vibrante. Tot aici introduce o nouă ramură a matematicii moderne - calculul diferenţial. 
 

Galileo Galilei

 Galileo s-a născut lînga Pisa pe 15 februarie,1564. Galileo a fost învăţat de călugării din Villa Vollombsa şi a intrat la universitatea din Pisa în 1581 pentru a studia medicina. Curînd el s-a transferat la fizică şi matematică, părăsind universitatea fără diplomă în 1585. În 1589 a devenit profesor de matematică la Pisa, unde a arătat studenţilor săi eroarea lui Aristotel, care credea că viteza căderii este proporţională cu greutatea căderii celor două obiecte, cu mase diferite, simultan.În acelasi an a fost numit şeful catedrei de matematica la Universitatea din Padeea unde a rămas pînă în 1610.La Padeea Galileo a inventat o masina de calcul pentru solutiile practice in problemele matematice.
 Moare la Florenţa la 8 ianuarie 1642, înconjurat de câţiva discipoli, care i-au rămas credincioşi. Este înmormântat în biserica Santa Croce din Florenţa, într-un mausoleu al marilor personalităţi ale Italiei.

Carl Friedrich Gauss

Carl Friedrich Gauss, latinizat Carolo Friderico Gauss, (n.30 aprilie 1777, Braunschweig - d. 23 februarie 1855, Göttingen) a fost un matematician, fizician şi astronom german celebru.

La vârsta de 7 ani, Carl Friedrich Gauss începe şcoala primară, fiind remarcat foarte repede de Büttner şi Martin Bartels, aceştia continuând să îi fie profesori şi în gimnaziu. După ce a primit o aprobare de la Ducele de Braunschweig, Gauss a intrat la Colegium Carolinum în 1792, unde descoperă legea lui Bode, teorema binomială şi teorema numerelor prime .

În domeniul matematicii, Gauss s-a remarcat încă de mic, uimindu-şi profesorii din şcoala primară prin găsirea unei metode de calcul a sumei întregilor până la 100 astfel: 1 + 100 = 101, 2 + 99 = 101, 3 + 98 = 101, asfel încât e nevoie doar de făcut calculul: 50 × 101 = 5050. Gauss s-a arătat interesat şi de existenţa unei geometrii ne-euclidiene, el discutând lucrul acesta cu Farkas Bolyai, Gerling sau Schumacher. Când fiul lui Farkas Bolyai, János, descoperă geometria Ne-Euclidiană în 1829, Gauss îi scrie lui Farkas Bolyai: „A-i lăuda munca ar însemna să mă laud pe mine, deoarece conţinutul lucrării...coincide aproape cu meditaţiile mele, gânduri care mi-au ocupat mintea în ultimii 35 de ani“.

Heron din Alexandria

Heron din Alexandria (greacă: Ήρων ο Αλεξανδρεύς) (284 - 221) a fost un matematician şi inginer grec ce a trăit în Alexandria, Egiptul Roman.Este cunoscut după formula suprafetelor a lui Heron pentru triunghiuri. El a scris despre mecanica, tehnica, pneumatica, ştiinţa măsurătorilor şi matematica.

Scrierile sale, cunoscute ca Metrice, reprezintă o culegere de formule ale matematicii practice.

Jean Gaston Darboux

n. la 14 august 1842, Nîmes, Franţa - d. 23 februarie 1917, Paris, a fost un matematician francez.

Student fiind, s-a dovedit a fi un real talent în domeniul matematicii şi a publicat primul articol cu privire la suprafeţele ortogonale.Darboux a studiat lucrările matematicienilor Gabriel Lamé, Charles Dupin şi Robert Bonnet privitoare la sistemele de suprafeţe ortogonale.El a generalizat rezultatele lui Ernst Eduard Kummer, obţinând un sistem definit printr-o singură ecuaţie, cu multe proprietăţi interesante. Şi-a comunicat rezultatele la Académie des Sciences, pe 1 august 1864. În aceeaşi zi, Théodore Florentin Moutard a comunicat şi el că a descoperit acelaşi sistem.A primit titlul de doctor în matematici în 1866.Este cel mai bine cunoscut pentru integrala Darboux, pe care a introdus-o într-o lucrare ştiinţifică, privind ecuaţiile diferenţiale de gradul doi, scrisă de el în 1870.A publicat metoda sa de rezolvare a integralei Riemann.

Darboux a studiat şi problema găsirii drumului celui mai scurt între două puncte de pe o suprafaţă.

Pentru lucrările sale ştiinţifice, Darboux a primit multe distincţii, fiind ales membru a peste 100 de societăţi ştiinţifice. În 1884 a fost ales membru al Académie des Sciences de France, al cărei secretar a devenit în 1900.Gaston Darboux este autorul unei biografii a matematicianului francez Henri Poincaré.

Evariste Galois

 s-a născut la 25 Octombrie 1811 în Bourg la Reine ( lângă Paris ), Franţa şi a decedat la 31 mai 1832, în Paris.

Noţiunea de grup în matematică, pe care a fundamentat-o genialul matematician francez, este de un enorm interes, pentru teoria generală a ecuaţiilor algebrice. În algebră, ideile lui Galois au dat de asemenea roade, determinând apariţia unor noţiuni noi, cum ar fi, de exemplu aceea de corp( izvorâtă din „câmpurile lui Galois”).

Fiind în viaţă,la 29 mai, având cetitudinea că a doua zi va fi omorât, în duelul pe care nu a putut să-l evite scrie trei scrisori, rămase célèbre,dintre care una conţinea:„…Păstraţi-mi amintirea, de vreme ce soarta nu mi-a hărăzit destule zile pentru ca patria să-mi cunoască numele”. De asemenea Galois scria cu o noapte înaintea duelului:“ Este ceva de completat în această demonstraţie, dar nu am timp. »

La numărul 54, de pe Grande Rue – strada Mare – o casă la fel cu celelalte, poartă o incripţie mai recentă: „Aici s-a născut Evariste Galois, ilustru matematician francez, mort la douăzeci de ani, 1811-1832”. Inscripţia, menită să păstreze amintirea concetăţeanului ce devenise celebru doar după moarte, poartă data comemorării -1909.